Marius Vrânceanu, de 27 de ani, a mers timp de jumătate de oră cu mâna stângă retezată, la subraţ, spre spital. Gestul supraomenesc al bărbatului a fost însă în zadar. Medicii de la Spitalul Floreasca nu i-au mai putut salva membrul. Acum, are nevoie de o proteză de 30.000 de euro, bani pe care nu îi are.

Tragedia tăticului care nu-şi va mai ţine niciodată în braţe băieţelul de doi ani s-a întâmplat în urmă cu o săptămână pe când traversa o cale ferată din Bacău, imediat după ce şi-a sărutat soţia de rămas bun. Nu îşi aminteşte de clipa fatală, decât şuieratul trenului care a apărut dintr-o ceaţă groasă şi i-a sfârtecat braţul stâng ca un circular.

“Nu mai simţeam durerea sau că-mi curgea sânge. Ştiam că nu mai am mâna. Sângele nu-l vedeam, deşi curgea. Am căutat cu mâna dreaptă şi am simţit că nu o mai am pe cea stângă”, ne povesteşte Marius, măcinat acum de dureri pe patul de spital.

A mers pe stradă cu mâna amputată

Aflat în secţia de chirurgie reparatorie de la Spitalul Floreasca, tânărul nu a trecut peste şocul suferit săptămâna trecută. “Mă doare mâna pe care nu o mai am!”, a mărturisit el.

Cu toate aceastea, refuză să ia calmante, deşi freamătă de chinuri. Nu mai vrea să-şi aminteească de clipele de groază prin care a trecut. Continuă totuşi să ne povestească, surprins şi el de gestul pe care avea să-l facă după ce şi-a dat seama că nimeni nu-l poate ajuta.

“Zona era pustie. M-am gândit că dacă voi rămâne acolo, voi muri. Am decis să-mi iau braţul însângerat, rupt de tren, şi am plecat. Primul gând a fost să ajung la spital şi am ieşit pe stradă, treceau maşini şi m-am gândit că va opri cineva să mă ajute. Nimeni nu a vrut să oprească şi eu nu mai aveam putere să ţip. Până la urmă a sunat cineva la Salvare şi am fost dus la spital”, îşi aminteşte tânărul profesor de sport şi tatăl unui băieţel de doi ani. @N_