Era foarte zgribulită. Părea îmbrăcată într-o hăinuţă precară, scurtuţă, pe care o strîngea înfrigurată pe lîngă trup. Spun „părea“ pentru că nu purtam ochelarii de vedere în noaptea aia. (Mă rog, nu prea îi port defel.) Ieşisem din tura de după-amiază în radioul unde lucram atunci, tură care se termina pe la douăsprezece noaptea. Era un noiembrie ostil, o noapte cu burniţă piezişă, aşteptam taxiul şi mă uitam între timp după cîteva ferestre cald luminate ale caselor din jur. (Îmi venea să mă ridic pe vîrfuri şi să mă uit în sufrageriile oamenilor.) Şi atunci am văzut-o pe fată undeva la vreo 10-15 metri de mine, pe acelaşi trotuar.
Taxiul a ajuns între timp, a oprit lîngă mine şi, înainte de a mă urca, i-am făcut un semn fetei să-l împărţim. Din cîte îmi dădeam seama – mai mult din limbajul trupului – fata nu părea a pătrunde semnificaţia gestului creştinesc pe care îl făceam. Gest pe care l-am dublat strigînd răsunător: „Merg spre Moşilor, vă ajută??“. Fata tăcu şi-şi strînse mai tare hăinuţa pe ea.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Am ridicat din umeri şi m-am suit în maşina caldă. Şoferul mă aştepta întors peste scaun cu un rînjet larg pe toată faţa: „Păi, ce faceţi domnişoară, vreţi s-o luăm şi pe Coca cu noi?“. Ce Coca, care Coca, nu ştiu nici o Coca. „Păi, domnişoară – continuă şoferul care nu încetase a rîde mînzeşte, asta e din alea. Le-a gonit pe fetiţe de pe intersecţia cu Magheru şi s-a mutat cocostîrcile acilea, pe Maria Rosetti.“ Aha. „E din alea“, cu un clipit din ochi şi cu capul azvîrlit un pic pe spate, însemna „prostituată“ în limbajul taximetristului meu. Mi-a fost milă de biata fată. Cine ştie cît o fi stat acolo afară, în frig, în noiembrie ăla burniţos.
Cumva, fetele astea m-au însoţit cam peste tot. Îmi aduc aminte şi acum o scenă cu iz fellinian, pe şosea, la intra