„Goooooooooooooool, gol, gol, gol!“ Ştiu, de la finalul Cupei Mondiale din 2010, cu spectaculoasa victorie a Spaniei în faţa Olandei, au trecut deja şase luni. Şi nici nu are ce să ne răsune în urechi de la ultimul meci al echipei Steaua pentru primăvara europeană. Totuşi, nimic nu sună mai bine cînd te numeşti român şi – culmea! – te încăpăţînezi să trăieşti în România. Gol este contul statului, care aşteaptă cu braţele-ntinse tranşele de la FMI şi UE (România ar rezista numai două trimestre cu banii de care dispune acum, dacă îngheaţă acordul cu FMI şi Comisia Europeană – cel puţin aşa cred analiştii Bank of America-Merrill Lynch), gol – şi contul curent al muritorului de rînd care-şi verifică la bancomat cardul de salariu.

De la începutul crizei financiare mondiale şi, implicit, a dezastrului economic mioritic, am tot încercat să găsesc explicaţia potrivită şi atotcuprinzătoare a cauzei ei primordiale. Impulsul acela primar care a ajuns să distrugă perfid, să desfigureze iremediabil, să zdruncine din temelii mii de vieţi. Să fie, oare, lăcomia? Trecînd prin diverse registre, de la faimoasa carte publicată în 1949 de investitorul şi economistul Benjamin Graham (The Intelligent Investor) şi pînă la discursul din 2009 al Patriarhului Daniel cu ocazia Sărbătorilor de Paşti, am avut de aflat cîte ceva despre această forţă malefică ce pune în mişcare banii din întreaga lume, creînd dezechilibre. Dorinţa necumpătată de cîştig. Foamea de bani. Pofta fără măsură. Desfrîul (consumist).

Să ne întoarcem în vara africană a lui 2010 (şi să uităm, pentru cîteva secunde, îngheţata şi săraca Românie). Este vara în care şi eu, şi dvs., am aflat de existenţa lui Paul. Caracatiţa Paul. Nevertebrata cu opt tentacule a prezis fără eroare rezultatele la toate cele şapte meciuri ale Germaniei la Cupa Mondială. În plus, a desemnat Spania drept cîştigătoare absolută, înain