Lumea culturala este rupta intre provinciile istorice, intre gastile de generatie, partizanii de ideologie si de chiverniseala, intre neo si paleo oportunisti. Lichelismul de afirmare al unora se lupta pe viata si pe moarte cu oportunismul de lichidare al altora, iar ambele se aliaza impotriva noului care nu are girul coteriilor acceptate. Anul trecut in aprilie Alex Stefanescu a publicat in revista Cultura un articol intitulat Sindicatul succesului, articol care a avut un impact deosebit in lumea literara, daca ma iau fie si numai dupa faptul ca personal l-am primit pe Internet de trei ori din diferite surse. Dincolo de unele comentarii incalificabile, caci si pe forumurile revistelor de cultura comentariile s-au manelizat, articolul mi se pare o piatra de temelie la un visat de multi edificiu cultural: mai frumos, mai... fiabil (am scris asa, ca sa ma inteleaga si scriitorii ingineri si inginerii de texte) si mai putin murdar. Trebuie spus mai intii ca Alex Stefanescu nu face parte din nici o gasca literara. Are o notorietate, care ii face pe unii sa creada in mod eronat ca este "sustinut". Nu este sustinut. Dimpotriva. Despre cartea lui, Istoria literaturii romane contemporane, la care a lucrat 10 ani, s-au scris 270 de articole, dintre care aproximativ 170 nefavorabile, unele pline de ura. Uneori, prin atitudinea lui transanta, prin declaratii si initiative de asanare a mediului cultural, Alex Stefanescu da mai degraba impresia ca isi bate singur cuie in talpa. Autorul articolului se refera mai putin la orgoliile exacerbate scriitoricesti, la diverse istericale, si acestea deranjante, si mai mult la aranjamentele de genul "lantul slabiciunilor", la regizarea succesului, care se practica in cultura romana de azi, inabusind adevaratele valori. Avem deci de a face cu un adevarat sindicat al succesului: "Dar... aproape toata lumea stie ca am dreptate (chiar daca foar