Dacă vă simţiţi foarte rar europeni în ţara în care trăiţi, acest lucru se întâmplă şi pentru că Festivalul "George Enescu" e programat doar din doi în doi ani. A XX-a ediţie a festivalului va fi evenimentul anului în România. Sursa: EVZ

Totodată, un prilej de a se vorbi despre ţara noastră altfel decât se face îndeobşte. Când un om de prestigiul directorului Ioan Holender spune apăsat că "nu există un al doilea festival ca «Enescu», la care să vină asemenea personalităţi ale lumii artistice, precum Daniel Barenboim, Lawrence Foster sau Zubin Mehta", dezbaterilor autohtone de zi cu zi li se pune surdină. Festivalul "George Enescu" a intrat deja în conştiinţa publicului român ca o sărbătoare a muzicii. Dar nu una accesibilă numai melomanilor pretenţioşi sau snobilor care îşi expun fracurile închiriate şi încălţămintea de lac la Ateneu.

E o bucurie pe care o poate trăi oricine, când trece după-amiaza prin Piaţa Festivalului şi descoperă că polcile sau mazurcile sună foarte bine şi în aer liber, în interpretarea tinerilor care studiază la şcolile şi universităţile de muzică de la noi.

E extrem de dificil să recomanzi ceva din programul deosebit de vast sau să desprinzi vreun nume dintre cele ilustre care au confirmat participarea excepţională la festivalul de la toamnă. Aş îndrăzni, cu riscul de a nedreptăţi alte prezenţe anunţate la acest "brand cultural românesc afirmat peste hotare" (caracterizarea îi aparţine lui Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, promotor al festivalului), să-l evidenţiez pe celebrul pianist şi dirijor Daniel Barenboim.

Ca mulţi alţi români, l-am văzut pentru prima dată în 2009, graţie televizării Concertului extraordinar de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. În plin conflict în Fâşia Gaza, "Poveştile din Orient" ale lui Johann Strauss-fiul au fost parcă mai pline de în