Noua serie de articole prilejuită de botezul lui Groşan în rîndul turnătorilor daţi în vileag de presă, societate civilă şi ce mai vreţi mi-a provocat intrebari aiuristice: unde e instituţia turnatorului azi? Pe vremea lui Ceauşescu turnatorul era un personaj dispretuit, temut, folosit, misterios si foarte important – o breasla in sine – santajati, voluntari, sirguinciosi, potrivnici, toti erau sub o umbrela. Mica imoralitate (o pun intr-un cos diferit de abuzul direct de putere, exercitat de un securist cu acte in regula) era centralizata. exista un echivalent al turnatorului azi? cum arata ei? nu ma refer doar la infiltratii SRI. s-a privatizat insitutia turnatorului: acum poti fi turnator economic, politic, distribuit echitabil prin corporatii, institutii de stat turnatorii au fost cronicarii unor timpuri, un personaj colectiv straniu care lasa in spate o istorie stranie. Acum rolul lor il fac softuri, agregate si alte rahaturi stocate prin servere – vor fi la fel de greu de decodat si de citit peste ani. Dar la fel de straniu sper ca peste 40 de ani voi avea cumva acces la viata mea inregistrata de acum. de ce judecam atit de aspru turnatorul de atunci si acceptam foarte usor in acelasi timp forme de cedare etica de zi cu zi în anii 2000: acceptam senin zilnic ca sint functionari la stat sau in privat care semi-mint, semi-inseala si obtin profit. de la centralizarea birfei s-a trecut la privatizarea ei. Fie prin tabloid, fie prin bîrfa politica, economică. e acum mai profitabilă? cum am putea formula o acuzare (nu vă gîndiţi la tribunale – cine ajunge acolo e din altă categorie) a unui turnător capitalist?

Sper că v-am amuzat.

Cam asta a mai trezit in mine maretul caz Grosan. Prieteni de-ai mei observau că a fost tratat extrem de blînd. Si Fumurescu vad ca doreste inca autodemascare: eu ii spun ca astept autodemascari postnouazeciste de tip “martur