Încă nu ştim exact câţi avocaţi-infractori vor scăpa de răspundere penală pe uşa deschisă larg de deputatul PDL, Daniel Buda. Dar ştim cu precizie că amendamentul său, care le oferă avocaţilor impunitate, va salva un anumit personaj, un anumit avocat cu mare potenţial penal sau mai mulţi. Evident, prin strunga legii se vor strecura şi turmele de avocaţi-infractori mai mărunţei. Nu ei sunt marea miză. Atunci, cine se califică?

Vom afla, probabil, ceva mai târziu. Deocamdată, dl Buda se apără cu argumentul că a urmărit, prin amendamentul propus, să apere breasla de eventuali clienţi nemulţumiţi care îşi târăsc propriii avocaţi în procese. Ceva nu se leagă. Amendamentul său e clar, cu subiect şi predicat: „Avocatul nu răspunde penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunică clientului său şi nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală“. Prin urmare, dl. Buda a căutat să apere avocaţii de eventuale acuzaţii penale, nu de potenţiale acţiuni civile introduse de clienţi împotriva avocaţilor prost pregătiţi.

Apoi, buna-credinţă invocată de domnul Buda în apărarea sa este subminată de propriile acţiuni. Ba îşi asumă, ba nu-şi recunoaşte amendamentul, are amnezii, vorbeşte vag. Spune mai întâi că nu-i aparţine, dar înregistrarea de la Comisia Juridică îl dă de gol. În timpul dezbaterilor din Comisie pretinde că renunţă la amendament. Dar, surpriză! Textul apare în proiectul de lege votat şi trimis la promulgare. Culmea ironiei, avocaţii prezenţi la dezbateri în parlament se declară împotriva unor cauze de impunitate acordate avocaţilor. Buda le răspunde cu oarecare subînţeles: „Nu vă putem trece strada dacă nu vreţi. Gândiţi-vă la chestiunea asta“. Pe scurt, ar merita o anchetă parlamentară pentru a lămuri cum un amendament respins în Comisie at