Care dintre cele două delicte (literare) e mai grav: plagiatul sau angajarea unui „negrişor“? Dar dacă un autor le săvîrşeşte pe ambele, simultan? E cazul lui Patrick Poivre d’Arvor, al cărui volum intitulat Ernest Hemingway, la vie jusqu’à l’excès ar fi fost în mare parte plagiat. L’Express a făcut aceste dezvăluiri la începutul anului, presa literară le-a preluat şi a transformat informaţia în scandal. Într-adevăr, această biografie a lui Hemingway e scrisă de o vedetă contemporană: fost prezentator al celui mai urmărit buletin informativ din Franţa (Journal de 20 heures de pe TV5), realizator a numeroase emisiuni TV, publicist, figură mondenă etc., cartea lui Patrick Poivre d’Arvor nu ar fi putut trece neobservată. Se pare că a fost citită cu mare atenţie de cineva care nu e străin nici de alte lucrări biografice despre scriitorul american. „Scriitorul-jurnalist publică un portret amănunţit al lui Ernest Hemingway. O biografie atît de «americănească» încît numeroase pasaje sînt inspirate direct de o carte apărută în Statele Unite“ – notează L’Express. În cartea lui PPDA s-au strecurat foarte multe fragmente de text asemănătoare sau identice cu pasaje dintr-o biografie apărută în 1985 sub semnătura lui Peter Griffin (şi tradusă, în 1989, în franceză), iar cei care acuză plagiatul înşiră cîteva exemple grăitoare pentru a susţine „furtul“. „Împrumuturile operate de jurnalistul-scriitor se manifestă masiv şi poartă amprenta unui evident sentiment al impunităţii“, notează L’Express, autorul încercînd „stîngaci“, prin „machiaj grosolan“, să disimuleze preluarea fragmentelor. Atît de stîngaci încît devin ridicole: chiar şi un cititor care stăpîneşte doar la nivelul mediu limba franceză s-ar prinde că autorul n-a făcut decît să înlocuiască nişte cuvinte cu sinonime şi, eventual, să mai umble un pic pe la topică.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 20