Foto: Cristian Marcu Recentul scandal de spionaj economic din Franţa, unde trei directori ai companiei Renault sunt acuzaţi că au vândut secrete concurenţei, nu poate să nu creeze fiori şi în România. Compania Renault deţine în ţara noastră uzinele Dacia, iar acestea au dat un avânt strategic exporturilor de anul trecut. Plecând de la premisa că în noiembrie 2010 cota de piaţă la nivel european a maşinilor Dacia a ajuns la 2,2%, ceea ce se întâmplă la Paris nu trebuie să ne lase indiferenţi.
Din datele vehiculate public până acum reiese că directorii acuzaţi ar fi avut conturi nedeclarate în Elveţia şi Liechtenstein cu sume între 130.000 şi 500.000 de euro şi lunar li se vărsau câte 5.000 de euro. Aparent, se pare că spionau în beneficiul unei companii chineze, iar interesul major al acesteia era proiectul maşinii electrice. La descoperirea reţelei este invocat departamentul de securitate internă al Renault, în care un rol important l-a avut un fost ofiţer DGSE, spionajul francez. În acelaşi timp, se aduce în discuţie şi cooperarea cu serviciul francez de contraspionaj, ceea ce este de înţeles, având în vedere dimensiunea companiei Renault şi implicaţiile economice cu miză mondială în cauză.
De reţinut din această afacere de spionaj este că, deoarece natura umană are destule slăbiciuni, chiar şi nişte directori de corporaţii, absolvenţi ai celor mai bune şcoli, cu prestanţă şi renume în lumea lor, cu venituri foarte mari, cu privilegiile date de poziţiile lor, nu se dau în lături de la rotunjirea conturilor pe care le au. Contează doar ca o „organizaţie” să ştie cum să-i momească şi apoi să-i „pescuiască”. Poate că iniţial interesul major să fi fost acea maşină electrică în proiect, dar dependenţa de sursa de câştiguri i-a prins ca o menghină. Nimeni nu poate să garanteze că directorii n-au mers mai departe, oferind informaţii preţioase despre s
