Se ia un teren al cărui proprietar este declarat dispărut de zeci de ani. Primăria dă în folosinţă terenul unei alte persoane. Ulterior, când aceasta vrea să şi-l treacă în proprietate, află că terenul a fost cumpărat de altcineva, de la un proprietar fals, cu ajutorul unor martori mincinoşi. În instanţă se hotărăşte ca martorii mincinoşi împreună cu falsul proprietar să fie amendaţi cu o sumă modică, iar cumpărătorul terenului vândut ilegal rămâne proprietar. Astfel, furtul devine legal, iar cazuri de acest gen au devenit o obişnuinţă în Timiş, acuză avocatul timişean Carmen Obîrşanu.
„Amnezia” unui funcţionar, punct de plecare în încurcături judiciare
Ioan Sterp, un cioban din Sânandrei, a solicitat Primăriei, în 1995, să-i acorde dreptul de a folosi un teren în suprafaţă de 1313 mp, pe care în realitate îl folosea de dinainte de 1989, ca saivan pentru oi. Terenul respectiv figura la Cartea Funciară ca fiind, conform unei menţiuni din 1948, proprietatea unui cetăţean dispărut de peste 60 de ani, Samuil Knodel, care nu l-a revendicat niciodată. Drept urmare, Primăria Sânandrei i-a aprobat cererea.
Ulterior, în primăvara lui 2008, la poarta ciobanului s-a prezentat Constantin Gheorghe Daniel pentru a-l înştiinţa că el este noul proprietar al terenului respectiv, după ce l-a cumpărat de la Cornelia Truică, o localnică. Mergând la Oficiul de Cadastru pentru a verifica situaţia, Ioan Sterp a aflat că, în mai 2007, prin intermediul unui avocat, consăteanca sa a formulat o acţiune de uzucapiune la Judecătoria Timişoara, acţiune care i-a fost admisă pe baza a doi martori şi a unei adeverinţe care ar fi fost emise de Primărie. Procesul de uzucapiune s-a soluţionat între femeie, în calitate de reclamant, şi proprietarul dispărut al terenului, care însă a fost citat la o adresă inexistentă în Sânandrei, susţine Carmen Obîrşa