Porcul FMI ne poartă el pe noi în lesă, şi nu invers. Nouă ne place în această poziţie perversă, legaţi şi încălecaţi de porc.

Prin ziarele mondene dai mereu peste doamne apucate sau cetăţeni excentrici cu diverse animale ciudate de companie, de la şopârle şi şerpi până la căţeluşi estropiaţi. Într-un avion, la clasa I, un domn serios purta după el o cutie roz în care avea o pisică cheală cu ochi bulbucaţi. Noi ne plimbăm mândri cu porcul. Culmea e însă că porcul FMI ne poartă el pe noi în lesă, şi nu invers. Nouă ne place în această poziţie perversă, legaţi şi încălecaţi de porc.

Porcul nostru îşi dă şi cu părerea. Se arată dezamăgit de măsurile de austeritate pe care el ni le-a impus, ne arată lumii cât suntem de proşti, neajutoraţi şi masochişti. În ultimele zile a devenit metaforic. Compară economia României cu un vas mare şi răsturnat care ar trebui să devină o ambarcaţiune mică şi ultrarapidă. Idioţenia asta face carieră pe ecranele televizoarelor. Şi totuşi, noi ne milogim că vrem în continuare. Motivul e simplu. În minţile politice de la Bucureşti s-a înstăpânit ideea că acordul „preventiv" cu FMI e punguţa cu doi bani pentru mita electorală dată la momentul potrivit. Aşa se câştigă alegerile.

Poporul e mult şi prost. Îl păcălim şi mai furăm o tură! Porcul ştie că niciodată nu el va fi de vină. Animalele lui de companie sunt proştii satului. Aceştia, la rândul lor, ştiu că în democraţie nu se ia capul pentru vina politică. Poate fi invocată oricând conjunctura internaţională, lăcomia capitaliştilor, economia de piaţă sau Opoziţia. Chiar dacă vina politică se învecinează cu cea penală, aruncatul batistei pe ţambal, arătatul cu degetul către alţii sau bătaia cu pumnii în piept te salvează întotdeauna.

Din păcate pentru noi, gluma s-a terminat! Nu mai e vorba de vină politică sau penală. Ele au de-a face cu destinele individuale ale