- Editorial - nr. 710 / 27 Ianuarie, 2011 In ultima vreme, politica si propaganda iredentei maghiare interne, de la Tõkes Laszlo, Marko Bela, la Szasz Jenõ si altii, impreuna cu presa adecvata, abunda in amenintari dure si foarte jignitoare la adresa poporului roman, vorbind despre el ca de un venetic si uzurpator al pamantului natal, propunand, in consecinta, delimitari prin tot felul de autonomii, mai mici sau mai mari, dintre care Tinutul Secuiesc ar fi cel mai elocvent, in virtutea unui asa-zis drept istoric al maghiarilor. In fapt, este vorba de incercarea de faramitare si ciopartire a teritoriului tarii, in tot felul de enclave, in functie de vointa unor lideri de minoritati sau segment de populatie, de pe raza carora autoritatea statului roman sa fie exclusa, motivul fiind cel aratat mai sus. Ultima gaselnita a euro- parlamentarului Tõkes Laszlo ar fi constituirea de enclave maghiare si in zona Oradiei (Partium) sau pe Tarnave, unde in decursul istoriei s-au perindat secuii. Indrazneata, ca sa nu spun impertinenta, propunerea, numai ca pe noi, romanii, nimeni nu ne intreaba de dreptul nostru istoric! De fapt, ce este acesta? Dreptul istoric este dreptul primului venit, iar daca asa stau lucrurile, in cazul teritoriului romanesc, nu numai ca nu se discuta, dar nici nu avem concurenta. Pe marginea statutului nostru de aborigeni sau, mai bine-zis, bastinasi de cand lumea pe aceste meleaguri, s-a fabulat foarte mult si se mai fabuleaza inca, dar istoricii seriosi au stabilit, pe baza de documente indubitabile, iar realitatile palpabile confirma, ca romanii, aromanii, megleno-romanii, istro-romanii, macedo-romanii, traco-ilirii si vlahii, risipiti si astazi prin tarile din jur, sunt mladitele aceluiasi trunchi, traco-iliro-geto-dac, ce domina cu milenii si secole inaintea navalirii barbare, centrul si sud-estul Europei, pe o intindere de circa un milion kmp, de o