Butada cu iz de banc sinistru a lui Jeffrey Franks are sens. Putem ajunge sa spunem despre economia noastra ca operatia a reusit, dar pacientul e mort. Orisicum, daca altfel nu se putea? Iar pentru eroicii autori ai reformei si modernizarii statului oricat de morti am ajunge, ei tot vor sustine ca operatia a reusit. Poate ca intr-adevar suntem intr-atat de bolnavi incat doar moartea ne mai poate vindeca.
Pentru ca cinismul e la moda in politica de stat si risca sa devina un cult pentru gangavii din partid care nu inteleg nimic, dar explodeaza in platouri seara de seara si violeaza bunul simt cu zambetul pe buze, putem sa ne intrebam daca nu cumva unica solutie reala pentru a iesi din mizeria in care ne aflam este morala bancului lui Franks. Desigur, perversitatea infaptuitorilor operatiei este ca ei isi vor clama succesul, fie si daca astfel ne vor trimite pe toti pe campiile Elizee.
E putin curios cum o astfel de declaratie, care practic poate anunta eventuala intrare a Romaniei in colaps, nu a trezit niciun semn de intrebare in randul reprezentantilor Opozitiei, dar nici nevoia vreunui oficial de a da explicatii. In general a fost privita ca o gluma. Proasta. Totusi. Ar putea fi vorba despre un nou faliment al politicii FMI, despre colapsul economiei si societatii romanesti. Poate despre mantuirea noastra. Chiar nicio curiozitate?
E putin ridicol sa vina un Franks sa spuna un asa banc, dar nimeni sa nu simta nevoia sa il intrebe mai multe. Iar noi toti sa o tinem langa cu dezbaterile la granita absurdului despre pretul benzinei. Ca aici se poate ascunde cancerul economiei e o treaba, dar daca e prea tarziu pentru a mai discuta doar despre un fragment al problemei?
Afirmatia lui Franks – “nu vrem sa ajungem in punctul in care am stabilizat situatia, dar pacientul, economia romaneasca, a murit. Vrem sa generam crestere economica” – exprima, o
