Cristian Arginteanu a sprijinit enorm învâţământul muzical gălăţean, timp de aproape 40 de ani, cariera sa fiind una de excepţie.
Profesorul Arginteanu a fost dintotdeauna un om deosebit, care a îmbinat cu succes simţul umorului şi înclinaţia sa spre munca riguroasă. „Eu mereu am fost aşa mai activ, mai sufletist. Şi acum sunt la fel, dar din păcate nu prea mă mai ţin balamalele", ne-a spus cu tâlc Cristian Arginteanu.
Deşi Cristian Arginteanu se poate confunda cu muzica gălăţeană din ultimii 40 de ani, profesorul rămâne modest şi spune că a ajutat cum a putut şi a făcut totul din plăcere.
A înfiinţat grupuri vocale, orchestre instrumentale, a participat la festivaluri, a lansat artişti şi toate acestea nu pentru a primi vreo răsplată, ci pentru a-şi face treaba bine.
De altfel nici nu a primit vreo răsplata decât mulţimirea că a făcut totul cât s-a putut de bine. Mai mult, dacă nu era comisarul Cătălin Căpătan care să-l ajute cu sala de la Clubul „Danubius" de la Ultimul Leu, profesorul nici nu ar avea un spaţiu în care să-şi facă repetiţiile.
Muncă şi iar muncă
„Încă din primul an de când am intrat în învăţământ, prin 1971, am înfiinţat corul şcolii la Liceul nr. 6, actualul Liceu CFR, şi am câştigat primul loc pe judeţ", îşi aminteşte Cristian Arginteanu.
Anul următor, s-a transferat la Şcoala Generală nr. 7, unde a rămas până la pensie. Pe parcursul carierei a mai activat şi la Liceul Pedagogic.
De trei ani a ieşit la pensie. „În urmă cu un an, mi s-a propus să mă întorc în învăţământ. Însă după câteva luni mi-am dat seama că nu mai vreau să fac asta. Generaţiile s-au schimbat. Nu te mai poţi înţelege cu copiii de clasa a V-a, nu mai spun de cei mai mari. Acum elevii vor să stea cu sticla de cola pe bancă şi să mânânce pacheţelul în timpul orei", povesteşte amuzat profesorul de muzică.
@N
