Câinii fără stăpân au devenit o problemă naţională în timpul guvernării Adrian Năstase. În 2001, pentru prima data, s-a înfiinţat postul de consilier personal al primului-ministru pe probleme de câini, care ulterior s-a transformat în consilier pe probleme sanitar-veterinare şi agricultură.

În această funcţie a fost numit doctorul Liviu Harbuz, cel care a şi iniţiat în regim de urgenţă un act normativ pentru gestionarea câinilor fără stăpân. Ordonanţa de Urgenţă 155/2001 prevedea printer altele că maidanezii se adună de pe străzi, se duc în adăposturile primăriilor, se ţin 15 zile şi, dacă în acest interval de timp nu sunt revendicaţi, se eutanasiază. Ordonanţa lui Harbuz dădea posibilitatea iubitorilor de animale să adopte câinii din adăposturi numai după ce aceştia au fost vaccinaţi, deparazitaţi şi sterilizaţi.

"Ordonaţa de Urgenţă 155/2001 s-a făcut în colaborare cu Organizaţia Mondială pentru Protecţia Animalele. A fost un act normative echilibrat prin care s-a redus considerabil numărul câinilor fără stăpân", a declarat pentru gândul Liviu Harbuz, actulmente preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Ordonaţa de Urgenţă 155/2001 a fost aprobată de parlamentari şi a devenit Legea 227/2002. Ulterior acesta a fost modificată prin Legea 391/ 2006 în sensul că s-a redus timpul de ţinere a animalelor în adăposturi la şapte zile, iar câinii nerevendicaţi în termen de două zile putea fi adoptaţi de persoane fizice şi juridice. A fost momentul în care ONG-le declarate iubitore de animale au adoptat şi apoi eliberat pe străzi mii de câini fără stăpân. Legea nu limita numărul de animale care puteau fi adoptate şi nici răspunderi pentru adoptatori.

Două legi care au scăpat Capitala de peste 100.000 de maidanezi

În ciuda protestelor asociaţiilor pentru protecţia animalelor, prevederile impuse de actele normative au fo