La împlinirea unui secol de la naşterea academicianului Pius Brânzeu, consider că este datoria mea morală de a-l evoca. A fost una din personalităţile de vârf ale medicinii româneşti, prin activitatea complexă pe care a desfăşurat-o ca medic, cadru didactic, cercetător ştiinţific, rector, om de mare cultură generală şi sprijinitor neobosit al activităţii sportive. (...)

La împlinirea unui secol de la naşterea academicianului Pius Brânzeu, consider că este datoria mea morală de a-l evoca. A fost una din personalităţile de vârf ale medicinii româneşti, prin activitatea complexă pe care a desfăşurat-o ca medic, cadru didactic, cercetător ştiinţific, rector, om de mare cultură generală şi sprijinitor neobosit al activităţii sportive. L-am cunoscut ca student în anul I, în 1945, când şi-a început activitatea la Facultatea de Medicină, tânăr conferenţiar universitar, făcând parte dintr-un colectiv pe care l-a condus, care mergea în casele din Timişoara să strângă fonduri pentru tânăra facultate. I-am fost student, am fost 11 Publicitate ani prodecan în perioada când a fost rectorul Institutului de Medicină din Timişoara şi am făcut parte din cei care i-au acordat asistenţă medicală până la sfârşitul vieţii. Pius Brânzeu s-a născut la 25 ianuarie 1911 în comuna Vulcan, judeţul Hunedoara. Tatăl său, Nicolae, preot greco-catolic, care a ocupat înalte funcţii în ierarhia preoţească (prepozit capitular), a fost deţinut politic. Mama, Emilia, a fost învăţătoare. A avut doi fraţi şi o soră. Familia s-a mutat la Lugoj, unde Pius a terminat şcoala primară şi a absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu“. Datorită unei conjuncturi favorabile, în 1928 a plecat în Franţa, unde a rămas până în 1939, a absolvit Facultatea de Medicină de la Strasbourg şi a făcut studii de specialitate în Chirurgie sub îndrumarea reputatului René Leriche. În ciuda faptului că