“Să vorbim sincer, America Latină este o societate bolnavă, bolnavă din punct de vedere politic, bolnavă din punct de vedere economic, bolnavă din punct de vedere spiritual. Fiecare boală se hrăneşte din celelate şi efectul de rău este total”.

Cuvintele lui Peter Nehemkis redate mai sus exprimă realitatea şi constantele specifice continentului hispano-american. Lumea Americii Latine se confruntă cu probleme pe plan politic, economic şi spiritual nu începând cu sfârşitul războaielor de independenţă, adică din 1825, ci ele persistă încă de la colonizarea acestui pământ. Faptul că după războiul de independenţă, puterea politică ajunge pe mâinile creolilor, asta nu semnifică că viaţa pe acest continent s-a “însănătoşit”. Lumea de după războaiele de independenţă, caracterizată prin transformări de natură economică şi socială, ce sunt marginale, în care marea proprietate de tip colonial s-a consolidat, în care raportul de dependenţă între latifundiari şi “ţărani indieni” s-au menţinut şi încordat, în care Biserica Catolică a fost subordonată noilor puteri politice şi în care este sporit rolul armatei şi militarilor, a creat condiţiile apariţiei şi menţinerii fenomenului dictatorial.

Citeşte continuarea pe site-ul revistei Historia.