„Cartea este un jurnal de idei, de referiri la evoluţia – ba chiar revoluţia – suferită de specialitatea medicală căreia autorul i s-a dedicat, la relatarea şansei unor întâlniri cu mari personalităţi ale Psihiatriei, de meditaţie pe marginea operelor filosofice, a capodoperelor artistice şi culturale ale umanităţii“. Aşa este descris volumul de literatură memorialistică Odiseu fără Ithaca al dlui prof. dr. Mircea Lăzărescu, la rubrica Jurnal de jurnale, sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)

Să ni-l imaginăm pe autorul Notelor din jurnalul unui psihiatru, carte intitulată „Odiseu fără Ithaca“ (Ed. Bastion, 2009, Timişoara), pe profesorul doctor Mircea Lăzărescu, şef al Clinicii de Psihiatrie „Eduard Pamfil“ a UMF „Victor Babeş“, plimbându-se, de pildă, prin „Le Jardin du Luxembourg“, din apropierea Sorbonei, celebra grădină spre care privea Marie de Médicis de la ferestrele palatului său. Din aleea centrală a acestui parc – nu numai superb prin arhitectura peisageră, dar şi încărcat de istorie, tradiţie, artă –, se ramifică alei, în liniştea cărora meditaţia asupra lumii de ieri şi de astăzi ar putea fi mai profundă, mai adevărată. Acest închipuit decor, bogat în Publicitate sugestii intelectuale, mi se pare potrivit pentru încercarea de a ilustra modul cum şi-a închegat autorul – un psihiatru „sensibil la istorie, cultură şi chiar filosofie, meseria sa pretându-se la asemenea deschideri“ – Jurnalul său atipic. Astfel, călăuzit de Mnemosyna, dsa porneşte în preumblare pe o „alee“ însemnată, să zicem, iulie 2008 şi, dintr-o dată – după o logică proprie – se întoarce pe „cărarea“ rămasă în urmă: mai 2007, ori se abate pe una laterală: 2006… Revine şi, obişnuiţi cu lectura textelor ce se desfăşoară pe multiple planuri, captivaţi, totodată, de conţinutul interesant, de stilul clar şi alert, cititorii îl însoţesc mai departe pe calea princ