Tulceanul a adunat 5.000 de titluri în ultimele trei decenii, iar acum le scoate la vânzare. Nu din lipsă de bani, ci din lipsă de spaţiu şi pentru că este de părere că aceste cărţi şi-au îndeplinit deja menirea: au fost citite.

În urmă cu numai câteva zile şi-a construit un site, care este un fel de anticariat on line. A postat aici toate cărţile pe care le deţine în bibliotecă, preţuri, metode de acces la aceste lucrări, iar acum aşteaptă cumpărătorii. Cum a ajuns să îşi scoată la vânzare o astfel de bibliotecă? Convins de copiii lui: „Ei m-au determinat să vând cărţile. Multe dintre cărti au mai rămas în posesia mea doar datorită sloganului «lasă, să citească şi copii», dar la cât au citit ei ar trebui să fiu lovit să le păstrez pentru nepoţi“.

Prima mie de cărţi

A început ca orice copil, cu lucrările din colecţia Jules Verne. A continuat să cumpere şi a ajuns la câteva mii de cărţi. Iar colecţia nu a venit fără eforturi deosebite. „Personal cumpăr cărţi de prin clasa a doua, când a început să apară în librării colecţia albă a lui Jules Verne. Pentru aceste cărţi am vândut sticle, am minţit, am furat....Totuşi parcă cu vândut sticle şi borcane a mers mai bine treaba“.

Aşa a ajuns la prima mie de cărţi, iar mai târziu a achiziţioant o întreagă bibliotecă de la o persoană care a plecat definitiv din ţară şi care nu putea să transporte atâtea cărţi peste graniţe.

Lucrări de „umplutură“

Cele „5000” de cărţi nu sunt de fapt, toate ale lui. Cam jumătate sunt ale surorii lui, cea care îi împărtăşea această pasiune. Nu ştie numărul exact al cărţilor din colecţia fiecăruia. „Cert este că am cumpărat cam tot ce a apărut demn de citit între 1965 şi 2000, la care se adaugă umplutara care se făcea pe vremea răposatului. Dacă doreai să cumperi Marin Preda sau Platon Pardau, te lipeai automat şi de Eroica sau alte capodopere a căror valoare li