Masa rotundă de la MAE s-a transformat într-o arenă unde părţile implicate în proiectul viitoarei legi privind votul prin corespondenţă exercitat de românii din strinătate s-au duelat în argumente pro şi contra.

Cu bune, cu rele, Legea privind exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot de către alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţă în străinătate este, înainte de toate, un proiect necesar.

Ca argument principal adus în sprijinul acestei idei de către participanţii la masa rotundă organizată astăzi (vineri, n.r.), la Ministerul Afacerilor Externe, a fost faptul că procedura propusă este, în sine, un veritabil exerciţiu de democraţie.

În primul rând, votul prin corespondenţă (clasică, deocamdată, însă există voci care susţin şi varianta votului electronic) va facilita exercitarea dreptului de vot garantat de Constituţie pentru un număr tot mai mare de români aflaţi în străinătate, majoritatea dintre ei aflată la muncă temporară şi, în consecinţă, lărgirea cercului de alegători.

În al doilea rând, organizarea unui astfel de vot presupune cheltuieli mai mici decât organizarea votului "clasic” la misiunile diplomatice din străinătate ale României sau în alte sedii. De pildă, în Germania, unde potrivit statisticilor se află o comunitate de aproximativ 700.000 de români, există doar trei sau patru misiuni diplomatice. Dezavantajul acestei organizări constă în distanţele mari până la secţiile de votare şi aglomeraţia ce se produce în timpul procesului de votare. În schimb, în Italia, Franţa sau Spania, unde se află comunităţi mai mari de români, se pot organiza mai multe secţii de votare, în funcţie de banii de care dispun autorităţile române şi de acceptul autorităţilor din ţările respective.

Fără mititei şi bere

Între argumentele contra, invocate în special de către opoziţie, principalul a fost acela c