La 23 februarie 1944, secretarul principal cultural de la Vichy, diplomatul Eugen Ionescu, a redactat şi expediat instituţiilor centrale din ţară referatul de înaintare a trei exemplare din lucrarea D-lui Paul Henry despre „Napoleon al III-lea et les peuples”, în care se vorbeşte şi despre Unirea Ţărilor Româneşti”.

Trebuie subliat că, încă de la sosirea sa în Franţa, Eugen Ionescu îl contactase pe autor, prilej de a redacta, la 1 mai 1943, o scurtă prezentare a acestuia, considerându- l „un element ce trebuie cultivat pentru propaganda românească în Franţa şi a păstrării contactului cu mediile universitare”. (cf. Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond 71 Franţa, vol. 42, raport 997, ff. 91-92). În medalionul respectiv, Eugen Ionescu mai menţiona că, pentru universitarul francez, care lucrase la Bucureşti timp de 13 ani ca director al Bibiliotecii Franceze, România „este a doua patrie”.

Cartea din care Eugen Ionescu trimitea trei exemplare la Bucureşti văzuse lumina tiparului la universitatea din localitatea respectivă, iar voinţa autorului era ca un exemplar din lucrare, cu dedicaţia sa, să fie destinat Academiei Române, altul prof. George Brătianu, tot cu dedicaţia autorului, iar al treilea – fără dedicaţie – fie Bibliotecii Facultăţii de Litere, fie Bibliotecii Fundaţiei Regele Carol I, fie unuia din Institutele de Istorie, fie Direcţiei de Studii şi Documentare din Ministerul Propagandei Naţionale.

Eugen Ionescu face precizarea că autorul nu poate trimite mai multe exemplare deoarece, din lipsă de hârtie, lucrarea a fost tipărită numai în 300 de exemplare.

De relevat este faptul că scriitoruldiplomat n-a făcut doar oficiul de curier, de intermediar sau de poştă diplomatică, ci a citit lucrarea, se vede, cu mare atenţie. Astfel, Eugen Ionescu îi face o succintă prezentare; nu exagerăm spunând că a realizat o analiză pertine