În mai 2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate sesizată de Emil Havriliuc la Judecătoria Suceava, la deschiderea unui proces de daune morale. Taxa judiciară de timbru, enormă, îi făcea imposibil accesul la justiţie, garantat de Constituţie, pentru apărarea demnităţii – valoare supremă în Legea fundamentală. Practic, articolul unei ordonanţe care timbra acţiunile de protejare a demnităţii umane, le încălca pe cele ale Legii fundamentale: Constituţia.
În spatele fiecărei reuşite a unui om de a schimba legea stă o poveste personală despre nedreptate. Despre revolta, indignarea şi frustrarea adunate într-un suflet de om. Dar puţini sunt cei care se avântă într-o luptă pe care experienţa juridică o zugrăveşte drept una lungă şi istovitoare, fără mari sorţi de izbândă. Dirijorul Emil Havriliuc, sprijinit de avocatul său, s-a pornit, în urma unui "linşaj mediatic", cum îl numeşte. Şi ne-a spus povestea sa...
Emil Havriliuc a terminat Conservatorul Bucureşti, Secţia Pedagogie/Compoziţie/Dirijat, în 1974, ca şef de promoţie. Din 1979 şi până în anul 2008 a fost dirijor în cadrul Ansamblului Folcloric Ciprian Porumbescu din Suceava, iar din 91 până în 2008, cu o întrerupere de 2 ani, a fost şi director al Ansamblului. "În ‘91 Ansamblul, practic, s-a desfiinţat. Membrii vechi, o garnitură deosebită de artişti, s-au pensionat. 9 luni e am stat fără salarii. De la finele lui ‘91 am preluat conducerea Ansamblului Folcloric Ciprian Porumbescu pe care-am dus-o până-n 2008." De la 38 de salariaţi câţi mai avea Ansamblul în 1991, a ajuns la 88 în 2008. "Am creat noi secţii: «Teatrul de copii», «Muzică de cameră», făceam spectacole de varietăţi... am considerat că un artist desăvârşit ştie şi poate cânta mai multe genuri. Desigur, folclorul era de bază, dar în anii ‘90 prin sate nu prea mai aveam public, lumea o luase la vale,
