Oamenii care trăiesc la limita sărăciei îşi vând pe marginea drumului lucruri personale, vechi, ca să-şi poată cumpăra o bucată de pâine. Majoritatea dintre vânzătorii de vechituri sunt bătrâni, pensia cărora nu le ajunge nici măcar să plătească serviciile comunale.

Citeşte şi:

Dezvăluirile unui medic basarabean stabilit la Botoşani:" În Moldova eram plătit cu dulceaţă şi cărbuni!"

Cumpărătorii de la pieţele de vechituri sunt la fel de săraci ca şi vânzătorii. Ei sunt foarte fericiţi atunci când comerciantul lasă din preţ, chiar şi nişte bănuţi. „Nu-mi permit să cumpăr lucruri noi", a spus Vasile Lungu, un pensionar care vroia să-şi ia o perecehe de ciorapi de lână de la piaţa improvizată pe trotuar, aflată lângă Policlinica numărul trei din sectorul Râşcani din Capitală.

„În zilele norocoase câştig maxim 50 de lei. Marţea trecută soţul meu a făcut doar trei lei. A venit acasă plângând", a spus cu tristeţe Galina Ghimpu, vânzătoare. Femeia mi-a arătat o farfurie din lut pe care a cumpărat-o cu mulţi ani în urmă din Kazahstan, îngrijind acolo o turmă de oi.

„Îmi pare rău s-o vând, dar n-am cu ce plăti serviciile comunale", a zis femeia scoţând din buzunar un teanc de facturi. Pe trotuar, vânzătoarea aranjase o sticlă ornamentată pe care a găsit-o în stradă, o cană pe care a primit-o în dar la aniversarea a 40 de ani, haine, jucării vechi şi o pompă pentru clismă. „N-am folosit-o niciodată", se justifică Galina Ghimpu.

Georgeta Levaşova are 72 de ani. Chiar dacă afară erau - 10 grade Celsius, bătrâna a ieşit în stradă să vândă instrumetele de lucru ale soţului său decedat: şuruburi, chei folosite la reparaţia maşinilor, foarfece. „Am o pensie de 600 de lei. Nu ţin minte de când nu am mâncat o bucată de carne", s-a plâns pensionara.

Printre vânzătorii de vechituri am întâlnit-o şi pe Vera Chistruga, de 75 de ani. Femeia a scos la