Mădă e o fetiţă de 7 ani şi 8 luni, dar nu merge la şcoală, aşa cum o fac toţi copiii de vârsta ei, ci la spital, pentru chimioterapie. „Avea o stare de somnolenţă, vomă, avea un vâjâit în urechi şi am mers la spital, aici, în Piteşti. A urmat un tratament, după care s-a simţit mai bine, dar apoi simptomele i-au revenit. În prima zi de şcoală, de-abia se ţinea pe picioare, avea un mers împleticit. Era palidă, nu avea chef de vorbă şi nici de joacă”, îşi aminteşte tatăl Mădălinei, Ionel Stanciu. Părinţii au decis să meargă la Bucureşti la spital şi astfel au aflat că fetiţa lor suferea de hidrocefalie. În urma unui RMN, s-a descoperit că avea o tumoare pe creier. „I s-a făcut atunci o primă operaţie şi i s-a pus un dren.
A doua operaţie a vizat tumoarea, dar medicii nu au reuşit să o extirpe în totalitate. Am mers apoi la Institutul Oncologic şi Mădă a început chimioterapia. I s-a înfundat drenul şi am ajuns din nou la Spitalul Bagdasar. Ne-am întors la Fundeni pentru a doua serie de citostatice şi am mers acasă”, descrie Ionel Stanciu calvarul prin care a trecut fetiţa sa. A urmat o a treia serie de chimioterapie, după care analizele specifice nu au ieşit bine; Mădălina s-a întors la spital, a făcut un alt tratament, apoi a început a patra serie de citostatice, dar nu a terminat-o, pentru că a început să se simtă foarte rău. „Am mers iarăşi la „Bagdasar” unde s-a descoperit că pe partea stângă avea un hematom subdural. A fost operată şi i s-a revizuit drenul. Pe 6 ianuarie am fost din nou acasă”, spune tatăl.
Acasă Mădălina se joacă cu ursuleţii de pluş şi păpuşile, desenează, se uită la televizor, la desene animate. Uneori se mai ceartă cu surioara ei de 5 ani şi jumătate, Andreea, aşa cum fac toţi copiii de vârsta ei. Afară iese rar şi pentru puţin timp şi, spre deosebire de cei de-o seamă cu ea, nu are voie să mănânce ciocolată.
Pentru că
