La un an de la numirea lui Catherine Ashton în fruntea diplomaţiei europene, bilanţul acesteia este destul de criticat, ca şi viziunea sa în privinţa modului în care Europa trebuie să-şi facă auzită vocea în lume.

În contextul manifestaţiilor de stradă, care iau amploare în Egipt, Catherine Ashton le-a cerut autorităţilor egiptene să respecte dreptul cetăţenilor de a manifesta în mod paşnic, pentru a-şi apăra drepturile.

Cum era şi de aşteptat, presa a preluat această declaraţie şi a difuzat-o masiv. Greu de spus însă dacă vocea lui Lady Ashton este considerată la Cairo, de preşedintele Hosni Mubarak, ca fiind şi vocea Uniunii Europene.

Observatorii sunt în orice caz de această părere : mulţi şefi de stat şi de Guvern din lume sunt mult mai receptivi la ceea ce declară la un moment dat Parisul, Berlinul sau Londra, chiar prin vocea miniştrilor de Externe, decât ceea ce spune Catherine Ashton.

Tentativa europenilor de a crea un serviciu diplomatic eficient, respectat şi prompt nu s-a încarnat în nici un caz în persoana lui Lady Ashton. O concluzie pe care ne-o furnizează, de exemplu, ziarul Le Monde, în urma unei analize etalate pe o pagină întreagă, sub un titlu simbolic : "Lady Ashton, misiune imposibilă".

Înconjurată în special de un personal venind din Marea Britanie sau din ţări atlantiste şi neutre, mulţi suedezi şi olandezi în orice caz, şefa diplomaţiei europene consideră de fapt că Europa trebuie să acţioneze ca o "soft power", cu acentul pe dialog şi reconciliere.

Parisul consideră că ambiţiile doamnei Ashton sunt prea modeste. Francezii se mai plâng şi de faptul că sunt prea slab reprezentaţi în cadrul Serviciului Diplomatic European.

Merită semnalată şi o concluzie a Centrului pentru Studii Politice Europene, care consideră că a venit momentul ca Uniunea Europeană să abordeze chestiunile de fond ale politicii