Pânza e albă, brânza e albă, deci pânza e brânză. Cam aşa arată toate silogismele prin care Jonah Goldberg, autorul cărţii Liberal Fascism – The Secret History of the American Left – From Mussolini to the Politics of Change, Random House, 2009, „demonstrează” că americanii cu tendinţe liberale din Statele Unite sunt fascişti.
Iată o mostră de raţionament: „Heinrich Himmler a fost un activist recunoscut pentru drepturile animalelor şi un susţinător agresiv al «vindecării naturale». Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler, milita pentru homeopatie şi pentru ierburile de leac. Hitler şi consilierii lui discutau ore în şir despre necesitatea ca întreaga naţiune să treacă la vegetarianism, ca reacţie la viaţa nesănătoasă promovată de capitalism. În esenţa lor, campaniile naziste antifumat şi pentru sănătatea publică au fost premergătoarele cruciadelor de azi împotriva mâncării nesănătoase, a grăsimilor nesaturate etc. (…) Dacă te preocupă sănătatea, nutriţia şi mediul, eşti automat fascist? Sigur că nu. Fascistă este ideea că, într-o comunitate naţională, individul nu are dreptul de a nufi sănătos şi de aceea statul are obligaţia de a ne forţa să fim sănătoşi, pentru binele nostru.”
Se iau aşadar trăsături întâmplător comune, dar în niciun caz definitorii pentru vreunul dintre cele două elemente ale comparaţiei, şi se trage concluzia că prezenţa lor permite să punem semnul identităţii între respectivele elemente.
Este adevărat că Goldberg a scris pentru America, adică pentru o ţară pe care ataşamentul comun al liberalilor şi conservatorilor faţă de democraţie a imunizat-o perfect împotriva contaminării şi care nici nu-i familiarizată cu simptomele bolii mortale numite fascism. Scriu în ziua celei de-a 70-a aniversări a înăbuşirii rebeliunii legionare. Măcelul din ianuarie şi pogromul din iunie, de la Iaşi, au fost cele mai hâde episoade ale istorie