Colonel în rezervă de trei ani, fostul militar munceşte ca asistent social de când s-a pensionat. Pentru că în copilărie şi-a dorit să devină preot, a încercat în plină maturitate să-şi îndeplinească măcar parţial visul

În 1991, pe când colegii săi ofiţeri urmau specializări înrudite cu domeniul militar, ori facultăţi bune pentru vremea retragerii din Armată căpitanul de atunci, Emanoil Suciu s-a apucat de Facultatea de Teologie Greco-Catolică. A făcut facultatea la Cluj, în regim parţial zi, parţial fără frecvenţă, datorită înţelegerii profesorilor timp de patru ani. Examenele le-a dat însă ca orice student la zi. Era căpitan la Unitatea Militară 01279 din Bistriţa şi mai spera ca visul din copilărie, acela de a deveni preot, să se împlinească chiar şi cu întârziere : „înainte de admitere mi s-a spus că sunt căsătorit, că am cam depăşit vârsta, dar poate se poate face ceva, să urmez facultatea şi pe parcurs mai vedem", povesteşte colonelul Suciu. După absolvire facultăţii în 1995, problema preoţiei nu s-a mai pus, însă urmarea facultăţii i-a dat sentimentul împlinirii visului : „eram trei colegi în liceu din cinci băieţi câţi eram în clasă care ne doream să fim preoţi, unul singur dintre noi a reuşit, însă eu sunt mulţumit că am urmat facultatea, mi-am împlinit măcar spiritual visul", spune colonelul.

Prima dată a fugit de şcoala militară

Prima tentativă de a urma o carieră militară a avut-o în 1971, imediat după absolvirea liceului. Cele zece zile de regim cazon în care se dădeau examenele pentru şcoala de ofiţeri l-au decepţionat însă : „nu am luat atunci examenul şi cred că numiam dorit. Ne-au ţinut 10 zile cu interdicţia de a ieşi şi am realizat că nu vreau o asemenea viaţă", povesteşte colonelul. Cinci ani mai târziu, cu ideile revizuite de viaţa reală avea să se întoarcă pentru a susţine examenul de intrare în şcoal de ofiţeri. Între timp a fă