Nicolae Ceauşescu avea obsesia faptului că rusoaicele măritate cu români ar fi fost agente ale KGB.

Foarte curând după „Declaraţia din aprilie"(1964), sintagmă generic menită a semnala încercarea conducerii de partid şi de stat de a se delimita politic şi în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale de Moscova şi a câştiga o anumită independenţă faţă de aceasta, s-au intensificat puternic acţiunile agenţilor KGB. Acest fapt a determinat măsuri radicale, de curăţire a agenţilor din toate sectoarele vieţii politice, economice şi social-culturale. Acţiunea a fost demarată public în chiar acel an, prin arestarea la Sibiu, a unui general, care venise să-şi vadă fiul, elev la şcoala de ofiţeri de aici. În acest context extrem de tulbure, mi-a fost dat să asist (eram cores¬pondent RL la Timişoara) la o şedinţă secretă ţinută în sala cinematografului, pe atunci, „Maxim Gorki". Şedinţa era condusă de Nicolae Ceauşescu, secretar doi al C.C. al P.C.R., responsabil cu Securitatea, miliţia, organele de partid etc. Venise însoţit de premierul de atunci, Chivu Stoica, de şeful Securităţii din Timişoara, generalul Steskal, de primul secretar regional PCR, I.Martin, şi de alţii.

„Toţi cei ce vă aflaţi aici aţi venit acasă, din URSS, la braţ cu soţii sovietice"

Sala era arhiplină. Numai cu bărbaţi, aproape toţi oameni cu funcţii importante în aparatul de partid, de stat şi cel economic din Banat. Pobabil că unii ştiau despre ce este vorba, pentru că erau extrem de livizi, alţii şedeau ca nişte bolnavi şi sprijineau spătarele scaunelor într‑un anumit fel, dar toţi, bine hrăniţi şi, după costumaţie, oameni cu bani.

Ceauşescu şi-a început cuvântarea cu un reproş general. „Toţi cei din această sală aţi studiat în URSS şi toţi cei ce vă aflaţi aici aţi venit acasă, din URSS, la braţ cu soţii sovietice. Nimic rău până aici.

Răul începe din momentul în care KGB-