A fost odată ca niciodată un drum judeţean în frumosul ţinut al judeţului Dolj. Născut din autorităţi administrative iubitoare de pământ, drumul nostru nu a cunoscut vreodată gustul asfaltului. Ca Feţii-Frumoşi din poveştile cu zâne, drumul s-a stricat într-un an cât altele în zece. Că de n-ar fi fost aşa, nici noi nu am fi scris despre el.

Cum călătoreşti negustoreşte cu maşina sau căruţa pe şoseaua naţională 65C către Murgaşi, la un moment dat, se face pe stânga o curbă ce te aruncă în negura timpului. Spaţiul se dilată, clipele par că se rostogolesc cu repeziciune înapoi şi pătrunzi pe un tărâm unde flăcările balaurilor te ard vitejeşte prin crăpăturile căscate în drum. Timpul a muşcat cu voluptate din ceea ce pe vremea bătrânilor se numea potecă. Vremurile s-au schimbat, iar noii stăpâni au botezat poteca drum judeţean. Prenumele lui: DJ 643. Nu este un cod ascuns într-un tablou de Da Vinci sau în vreun manuscris de-al lui Nostradamus, ci este numele unei limbi de pământ de câţiva kilometri ce străbate comuna Murgaşi şi se opreşte în inima pădurii. Bucata asta de drum nu a văzut în viaţa ei asfaltul, deşi de o parte şi de alta se înşiruiesc case nenumărate. Oamenii ies din curţi încălţaţi cu cizme de cauciuc până la genunchi, îşi fac cruce şi iau la pas poteca numită pompos drum judeţean. Merg cu grijă pe margine să nu-şi rupă picioarele în pământul tăiat de parcă ar fi fost arat de-a latul. Majoritatea sunt bătrâni, se poticnesc, merg încâlcit, iar uimirea le îmbujorează faţa când aud motorul unei maşini. Te privesc curios de parcă ai pleca să te lupţi cu Gheonoaia şi nu te-ai mai întoarce. Le dai bineţe cu gura încleştată de la hurducături ca să nu rişti să-ţi muşti limba. Îţi răspund ca şi cum ar da replica unei stafii.

Parabolica dă semnal televizorului, nu şi modernizării

Calvarul călătorului prin ţinutul Murgaşiului începe