Am citit stupefiat în The Economist că ministra de Externe a Franței ar fi fluturat oferta ca Parisul să trimită scutieri francezi pentru a reprima demonstrațiile împotriva dictatorului fugit.

Veșnica dilemă: susținem dictatori laici ca să ne apărăm de extremiștii religioși? Problema e că dictatorii sunt malefici chiar și cînd sunt laici și aparent modernizatori.

În 2007 am făcut un interviu cu Saad Eddin Ibrahim, dizident egiptean care fugea de regimul Mubarak. Un om senin și înțelept care m-a impresionat. Vă invit să citiți fragmente din acest interviu (intreg dialogul în acest link, publicat atunci în Dilema veche).

Azi, când e vinerea mâniei în Egipt.

Cîteva dintre ideile lui Ibrahim: Imediat după înfrîngerea în războiul arabo-palestinian din 1967, mi-am dat seama că problema este nu atît Israelul, cît autoritarismul din lumea arabă. Regimuri care au venit la putere prin lovituri de stat sau prin revoluţii şi care s-au stabilizat şi şi-au ruinat propriile ţări. Se împlinesc deci, în acest an, 30 de ani de cînd spun aceste lucruri. Eu am spus că dictatura este de vină pentru înfrîngere. Nu a fost un argument tocmai popular, aşa că regimul Nasser mi-a luat cetăţenia. Apoi, în 1974, Sadat a vrut să pară mai liberal, mi-a redat cetăţenia, mi-a permis să mă întorc în Egipt şi mi-am reluat activitatea ca activist pentru democraţie şi pentru drepturile omului. De atunci, această activitate m-a pus în conflict cu fiecare regim care s-a schimbat. După ce îmi redase cetăţenia, Sadat a fost ulterior deranjat de ce făceam, apoi şi Mubarak, care m-a pus sub acuzare de mai multe ori. Controlul presei a dus la o adevărată spălare a creierelor, la crearea unei atmosfere conspiraţioniste şi, din cîte ştiu despre regimul totalitar de aici din România, asta trebuie să sune familiar pentru dvs. Cu cît aud mai multe despre România şi despre ce s-a întîmplat s