„Acoperişul lumii“ – cum a mai fost numit, sau Chomolungma (mama universului sau mama sfîntă, după denumirea locală) – a stîrnit imaginaţia şi ambiţia oamenilor de a-l cuceri, încă de cînd a fost declarat oficial drept cel mai înalt vîrf din lume, în 1856. Pînă atunci se considera că cel mai înalt vîrf ar fi Kangchenjunga. Măsurătorile (de la distanţă) făcute de geodezul general al Indiei Andrew Waugh au arătat însă că vîrful „b“, cum îl numeau britanicii în acel moment, este de fapt cel mai înalt. Andrew Waugh l-a botezat cu numele predecesorului său în funcţia de geodez general al Indiei – George Everest. Vîrful a început a fi asaltat de alpinişti prin anii ’20, odată cu expediţiile conduse de George Mallory. Acesta şi coechipierul său Andrew Irvine şi-au pierdut însă viaţa pe pantele de sub Everest, în 1924. Abia 29 de ani mai tîrziu, cucerirea a fost reuşită, cum se ştie, de către Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay. Era în mai 1953, iar ştirea a ajuns la Londra chiar în dimineaţa încoronării reginei Elisabeta a II-a. Ca supus neozeelandez al reginei, Hillary a fost înnobilat, pentru că nobilă era isprava lui.
De atunci şi pînă astăzi însă, ascensiunile pe Everest s-au schimbat iar tot mai mulţi alpinişti vorbesc despre „comercializarea“ acestei activităţi. În sezonul din 1995, cînd Constantin Lăcătuşu devenea primul român care urca pe Everest, alături de el, performanţa era reuşită de încă alţi 82 de alpinişti. În 2001, vîrful era atins de nu mai puţin de 182 de oameni, iar în ultimii ani şirul cuceritorilor aproape că s-a pierdut. Se pare că în total, din 1953 şi pînă astăzi, aproape 3000 de indivizi au ajuns pe Everest, la un număr total (cf. The Guardian) de peste 4000 de ascensiuni reuşite (unii au fost de mai multe ori). Peste 200 de oameni au murit în drum spre vîrf sau în timp ce coborau.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum
