Doig (născut în 1959, în Scoţia, studii artistice la Wimbledon şi la St. Martin School of Art) este, de multă vreme, unul dintre cei mai bine cotaţi pictori ai lumii. Are tablouri expuse la MoMA, la Tate Modern, la Chicago Art Institute, a avut ample retrospective la mari muzee europene sau americane. Practică o pictură stranie - un figurativ la limita abstracţiei, a fost calificat drept oniric, "peisagist idilic" sau postexpresionist. Deşi este, de fapt, neînregimentabil în vreun curent, iar modele punctuale i se pot găsi doar cu greu, Doig afirmă că opera lui s-a născut dintr-un frison emulativ faţă de romanticii germani, faţă de simbolismul lui Munch, expresionismul lui Ernst Ludwig Kirchner şi naturalismul lui Edward Hopper. E fascinat de spaţiile imense, în care este evocat, aproape întotdeauna, raportul omului cu natura, pânzele lui (ele însele de mari dimensiunui) descriu locuri abandonate, vag definite, în fond imaginare - deşi inspirate, concret, de deşerturile de zăpadă ale Canadei sau de apele azurii ale Caraibelor, în care sunt înşurubaţi nişte oameni însinguraţi.

Iată "Gasthof zur Muldentalsperre" (foto 2). Cei doi oameni aflaţi în centrul imaginii au fost preluaţi dintr-o fotografie făcută de artist pe vremea când lucra ca designer costumier la London Colisseum. Într-o noapte, după o reprezentaţie cu Petruşka lui Stravinski, Doig şi un prieten au luat nişte costume folosite în baletul respectiv şi au pozat într-o imagine ce se dorea comică. Folosită iniţial ca bază pentru un studiu de portret, fotografia a fost relocată, prin supraimprimare peste un peisaj dintr-o veche carte poştală, ce descria o vedere din taverna germană Gasthof zur Muldentalsperre. Procedeul e folosit în multe dintre pânze, pentru că Doig, deşi privilegiază peisajul, un lucrează niciodată în plein air şi "fură" imagini din pliante turistice, afişe, fotografii de familie, z