Înainte de a ieşi în stradă, revoluţionarul secolului XXI îşi mobilizează camarazii cu ajutorul reţelelor de socializare. Acesta este însă doar un prim pas în lupta cu regimurile autoritare. Sursa: REUTERS
Internetul reprezintă în ţările cu regimuri autoritare singurul spaţiu public real, propice pentru manifestările de dizidenţă. În cazul Tunisiei, unii analişti occidentali s-au grăbit să proclame, "revoluţia WikiLeaks" pornind de la premisa că informaţiile privind corupţia familiei prezidenţiale cuprinse în corespondenţa diplomatică americană au declanşat revoltele.
Dar, ceea ce acum toată lumea numeşte "revoluţie" a fost explozia nemulţumirilor, în special economice, adunate în timp. Dezvăluirile WikiLeaks cu siguranţă au inflamat şi mai mult situaţia, dar cu sau fără WikiLeaks, tunisienii oricum ar fi ieşit în stradă.
Mobilizare şi vigilenţă continuă
Internetul a avut însă un rol esenţial în organizarea protestelor. Internetul nu a fost doar portavocea prin care lumea a aflat despre ce se întâmpla într-o ţară în care presa era strict controlată, internetul este spaţiul care acum alimentează continuu revoltele. Un rol special îl au reţelele de socializare, aşa cum s-a întâmplat şi în Iran, în 2009.
Aproximativ 18% dintre tunisieni au conturi pe Facebook, care a scăpat neblocat de autorităţi, aşa că wallurile s-au transformat în adevărate jurnale de proteste, cu fotografii şi chemări în stradă, cu date exacte privind locul de adunare şi ora demonstraţiilor. Acelaşi lucru a fost şi este încă valabil pentru Twitter, iar YouTube a devenit un fel de televiziune care difuzează non-stop imagini din Tunisia, videoclipuri, compilaţii cu proteste. Pe internet, revoluţia este în plină desfăşurare, iar deocamdată nu au apărut semne de oboseală.
Mai mult, tunisienii au grijă să posteze comentarii legate de
