In imparatia placerilor lumesti, niciuna nu este in stare sa imbete sa starneasca si sa fascineze mai mult ca preferatul dintotdeauna, sexul. La inceput, sexul era doar sex. Era o trebuinta adanc inradacinata, primitiva, care slujea doar scopului de perpetuare a speciei.

Era placut pe atunci si asa este si acum. Dar, de-a lungul istoriei, relatia dintre sex si iubire s-a schimbat mult, dupa cum constata Michael Flocker in volumul sau "The Hedonism Handbook".

Pe masura evolutiei civilizitiei, pe planeta s-au format comunitatile si a inceput sa se impuna notiunea de familie. Apoi s-a nascut conceptul de casatorie. Dar in vechime, casatoria nu era decat un aranjament intre familii, si in multe parti ale lumii inca mai este asa.

In perioada de varf a Imperiului Roman, casatoria era doar un aranjament domestic, iar sexul era o forma de recreere viguroasa, infloritoare, fara complexe, savurata cu orice ocazie. Curtezanele aveau un statut social destul de inalt si insasi ideea de monogamie ii parea fara noima omului de rand.

Doar dupa inceputul prabusirii Imperiului Roman si raspandirea crestinismului, sexul a ajuns sa fie asociat cu vinovatia, pacatul si rusinea. Crestinii asociau caderea Imperiului cu sexul si placerea, iar cu timpul locul acestora a fost luat de plicticoasele practici ale abnegatiei, abstinentei si torturii autoimpuse.

Iesea pacatul, intra vinovatia. Omenirea se scufunda in vremurile intunecate si, prin secolul XV, institutia matrimoniala a ajuns sub puternicul control al clerului. Sexul a devenit un act murdar, rusinos, care nu trebuie sa fie facut decat in caz de stricta necesitate. Desigur, asta nu-i oprea pe clerici sa comita abuzuri sexuale sau sa-si ia amante.

Un ideal romantic

Prin secolul XI a inceput sa prinda forma un ideal romantic, fiind vorba de epoca poeziei