Marile ţări ale lumii, fostele stăpâne de sclavi, sunt indirect vinovate pentru milioanele de victime pe care le-au lăsat în urmă primii ani de independenţă ale statelor africane – este crezul multor locuitori ai continentului negru care au studiat istoria Africii. Una plină de conflicte religioase, etnice şi rasile, toate pe un fundal de instabilitate politică.

”După ce ai ţinut un întreg continent captiv pentru 300 de ani, nu poţi să-i ceri să se guverneze singur în momentul în care îi zici ‘Gata, eşti liber!’ şi te retragi”. Aşa sună reproşul pe care profesorul nigerian Chinua Achebe îl aduce fostelor puteri coloniale, într-o analiză dedicată proiectului jurnalistic ”East4South”.

Profesorul de la Brown University foloseşte ca exemplu istoria recentă a Nigeriei, cea mai mare ţară din Africa, cu peste 150 de milioane de locuitori.

De la independenţă la război civil

În anul 1960 - îşi începe Chinua Achebe istorisirea - Nigeria obţinea independenţa. ”Posibilităţile păreau nesfârşite, promisiunile unei noi vieţi creaseră un entuziasm extraordinar în societate”, povesteşte profesorul.

Numai că, doar şase ani mai târziu, starea de spirit a nigerienilor se schimbase dramatic. Ţara ajunsese sugrumată de corupţia şi incapacitatea autorităţilor. Algerile erau în mod flagrant trucate. Tensiunile interetnice creşteau. Justiţia era controlată de politicieni, care la rândul lor erau cumpăraţi de unii oameni de afaceri străini.

În curând s-a ajuns la război civil. Populaţia din sud-estul ţării, persecutată şi decimată de politica de stat, a pus mâna pe arme. Însă Guvernul, puternic înarmat de câteva dintre puterile internaţionale, a învins revolta. Conflictul a durat însă trei ani şi a omorât mai mult de un milion de oameni. Iar marile puteri nu au vrut decât să prelungească haosul, acuză Chinua Achebe.

”Suntem mici şi neglijabili”

”No