În zilele noastre, folosim în mod obişnuit faxul pentru a transmite documente scrise sau desenate. Mulţi cred că este o invenţie a ultimilor ani. Şi totuşi... faxul a fost inventat înaintea telefonului.

Primul pas: telegraful electrochimic

Istoria faxului, o abreviere a cuvântului latin facsimil, a început în anii 1840, doar la câţiva ani de la inventarea telegrafului. Vorbim aici de o perioadă în care curentul electric era generat de baterii. Telegraful folosea conductori electrici neizolaţi, întinşi de-a lungul liniilor de cale ferată. La staţia de transmisie era montat un întrerupător care închidea şi deschidea circuitul de alimentare a unui electromagnet de la staţia de recepţie. Aici, la recepţie, electromagnetul producea un sunet mai lung sau mai scurt conform codului Morse, decodificat de operator.

Chiar şi cu aceste mijloace primitive, câţiva inventatori au reuşit să dezvolte un mecanism capabil să transmită imagini şi înregistrări la mare distanţă. Primul dintre ei a fost scoţianul Alexander Bain, care, în 1843, a înregistrat un brevet de invenţie al unui telegraf electrochimic automat. Invenţia lui Bain se baza pe un proces electrochimic prin care un curent electric trecea printr-o hârtie îmbibată cu o soluţie de potasiu, cauzând o înnegrire a hârtiei în funcţie de intensitatea curentului.

Napoleon al III-lea - interesat de fax

Peste zece ani, omul de ştiinţă italian Giovanni Caselli a reuşit să transforme faxul într-un aparat utilizabil de masele largi. În 1856, Caselli a inventat „pantelegraful“, care nu era cu mult diferit faţă de invenţiile anterioare, însă a stârnit un mare interes din partea lui Napoleon al III-lea. În 1860, liderul francez a vizitat laboratorul lui Caselli, a fost încântat de ideea transmiterii imaginilor prin intermediul liniilor de telegraf, i-a acordat lui Caselli un ajutor fi