"Bunica nu poate trai cu o pensie de 250 lei"
Draga redactie,
Ma numesc Radu Valentin, am 12 ani si incerc (prin intermediul dvs. si al cititorilor) sa vin in ajutorul bunicii mele, Maican Ioana, in varsta de 74 de ani, o batrana singura, vaduva, din Satu-Vechi, jud. Teleorman.
Va scriu in speranta ca o vom ajuta, deoarece cu o pensie mica de urmas, de 250 lei, nu poate trai. Stiu ca sunt multi oameni tristi care o duc greu, dar va rog sa o ajutati, deoarece deseori am auzit-o ca nu vrea sa mai traiasca, si imi este teama ca o voi pierde, fiindca o iubesc foarte mult. O duce foarte greu, este bolnava, iar bani nu are pentru a-si procura medicamentele (are probleme cu inima si tensiunea mare). La mama mea nu vrea sa vina, deoarece stie ca si noi o ducem greu, nevrand sa fie o povara pentru noi. Din cauza datoriilor la banci, am pierdut casa si stam cu chirie. Deci, nici noi nu o ducem bine (eu nu am nici macar un calculator, asa cum au colegii mei), dar nu acesta este motivul pentru care va scriu, noi suntem mai puternici, putand sa trecem prin aceste necazuri, dar bunica mea e batrana si bolnava, de multe ori traieste din mila vecinilor. Pentru ea va scriu aceasta scrisoare. Strigatul meu sper ca va ajunge la inimile dvs. si ii veti darui vorbe de incurajare si un mic ajutor, ce o va face sa spere, sa iubeasca viata, sa nu ma paraseasca, deoarece ea este BUNICA MEA si am nevoie de ea. Cand a murit bunicul, am suferit mult si daca ea va face un gest necugetat, atunci eu nu voi mai avea bunici, iar viata mea nu va mai fi la fel.
Am prins-o de multe ori varsand lacrimi, spunand ca nu mai vrea sa traiasca, ca ea nu poate sa ma ajute ca alti bunici, cu bani. Degeaba incerc s-o fac sa inteleaga ca mie imi ajunge dragostea ei de bunica si nu mai vreau nimic. Dar ea stie ca nu e de ajuns doar dragostea ei, sufera pentru noi mai mult decat pentru ea
