Pe bancuta de sub nuc
...Atunci cand viata ma doare, cand sufletul mi-e greu si nimic si nimeni nu ma mai poate bucura, urc in vie, la bancuta de langa nuc, unde ma intalnesc cu Dumnezeu. Acolo il chem prin rugaciune si-i spun ce ma doare: Il intreb: "De ce eu?". Ce am gresit?". "Cu ce l-am suparat?". Tot acolo sus pot sa plang in hohote, apoi ma cuprinde o liniste si pace ingereasca, teama si supararea dispar si ma trezesc multumind pentru tot ce am primit, mai mult decat am cerut. Derulez filmul vietii si fac bilantul, la 63 de ani: doi parinti minunati, care astazi sunt ingeri cuminti, pe steaua lor, doi buni frati, alaturi mereu, doi copii prea buni, cuminti si ascultatori, doua comori de nepoate frumoase, destepte si iubitoare, un sot cu care am impartit in 44 de ani, si bune, si rele, multi prieteni. Si mai avem ceva de pret - sanatate.
Daca la suisul catre bancuta e greu si ma tin de parii de la vie (sunt 85 de trepte pana acolo, facute in pamant, de noi), la coborare zbor, plutesc si cant. Si uratul a disparut. Cei care nu au o bancuta in vie, langa nuc, il pot chema pe Dumnezeu oriunde. El vine la chemarea celui impovarat, pentru ca ne iubeste pe toti la fel. Cum spune si cantecul:
"Vino aici, spune-mi tot ce ai/ Si de ce nu poti sa mai stai./ Lasa tot ce e trist in tine,/ Vino aici, vino langa mine.// Plansul tau poti sa mi-l dai mie,/ Il primesc chiar cu bucurie,/ Vom trai totul impreuna/ Si mereu vom trece de furtuna.// Vino aici, vei uita de patimi,/ Lasa-ma sa te sterg de lacrimi/ Tot ce vreau e sa-ti fie bine/ Vino aici, vino langa mine.// Tu, doar inchide ochii,/ Si lasa-te pe umarul meu/ Inchide ochii, si lasa-mi mie/ Tot ce e greu".
Cu toata dragostea,
MARIANA ARDELEANU - com. Seica Mica nr. 38, jud. Sibiu, cod 557255
Prietenii, mai presus de toate
Le dau un singur sfat celor ce nu stiu cum sa se
