Regine necontestate ale balurilor sau serbărilor, de o eleganţă şi o frumuseţe care-ţi tăiau respiraţia, în rochii fascinante, cu un aer distins. Aşa sunt creionate câteva dintre icoanele din Craiova de odinioară.

Te fermecau cu apariţia lor, căci aveau o eleganţă şi o frumuseţe aparte, care îţi tăiau respiraţia, şi care răzbat astăzi şi din descrierile creionate în pagini de jurnal. „Glogoveanca a fost până la bătrâneţe elegantă şi cochetă, în înţelesul bun al cuvântului, aşa cum trebuie să fie orice femeie care se respectă şi care dispune. Era o plăcere s’o vezi bine coafată, frumos, încălţată cu tocuri înalte Louis XV, care arătau şi mai mici picioruşele ei de copil. Câteodată, o surprindeam în «coquet neglige», legată la cap cu un foulard mare roşu, înnodat graţios la o parte“, ne-o descrie Olga Gigurtu în „Amintiri şi icoane din trecut“.

Elena Glogoveanu a fost una dintre cucoanele mari ale Craiovei, căci de talie era micuţă, dar bine proporţionată, „petite mais faite avec soin!“. Era fiica lui Dinică Oteteleşeanu şi a Ecaterinei, şi mai târziu soţia lui C. Glogoveanu, unul dintre cei mai de seamă boieri din Oltenia.

În urma căsătoriei sale s-au născut un fiu, Nicolae, şi două fete, care fuseseră mai mulţi ani la Sacre Coeur, în Paris, unde fetele boierilor îşi primeau educaţia.

Erau domnişoare distinse, care moşteniseră ceva din eleganţa şi ţinuta mamei, dar fără a o egala. Le lipsea poate acea bucurie interioară, pe care Elena Glogoveanu o avea, născută din bucuria sufletului, împlinirea vieţii.

„Cea de-a doua fiică a Glogovenilor a luat un Bibescu, bărbat distins, dar după modă veche, stăpân, despot până în cele mai mărunte manifestări.

Mi-aduc aminte, eram în Severin unde bărbatul meu comanda regimentul de Cavalerie; Bibescu era Prefect.

Într’o zi frumoasă de iarnă, pământul acoperit de o zăpadă imaculată, fiind în