Domnul Băsescu are dreptate când spune că România nu are experienţă în anexarea altor state. Atât de multă dreptate încât a simţit nevoia să rostească acest adevăr istoric înaintea unui reprezentant al Rusiei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
După ce fericirea măruntă şi târzie a celor care se bucură că "le-am zis-o ruşilor" va fi trecut, nu se poate spera decât ca domnul Băsescu să realizeze că la fel de multă dreptate au şi cei care spun că România nu are experienţă nici în temperarea celor care visează anexarea altor state. "Trezirea" s-ar plia pe viziunea geopolitică a unui preşedinte convins că Federaţia Rusă a moştenit datele genetice ale Uniunii Sovietice, iar ambiţia liderilor de la Kremlin nu e cu nimic diferită de pretenţia stalinistă a sferelor de influenţă în Europa de Est.
Ce-ar putea face Traian Băsescu dacă, mâine, Moscova ar decide că e timpul să-şi trimită tancurile la Bucureşti pentru a-l instala ca preşedinte pe Victor Ponta? Răspunsul pesimist ar fi nimic. Cel optimist s-ar ridica din piepturile celor dispuşi să apere cu arma omul ales de poporul român. Răspunsul realist ar fi, totuşi, că întrebarea e pur şi simplu tâmpită.
Cine parcurge transcrierea oficială a întrunirii de joi, de la Consiliul Europei, poate afla că un lituanian l-a întrebat pe preşedinte despre iniţiativa acordării cetăţeniei române moldovenilor de peste Prut, iar domnul Băsescu a răspuns referindu-se la cei care şi-au pierdut drepturile civile fugind de comunism. Probabil derutat, un deputat rus a solicitat lămuriri suplimentare, reciclând vechea obsesie a unirii cu Republica Moldova.
Stârnit, preşedintele a remarcat că apetitul pentru anexări ar fi caracteristic altora. Cine sunt cei care au experienţă în încorporarea altor ţări? Aceiaşi care au stat "treizeci de ani în România fără ca nimeni să-i întrebe de ce", aş
