"De speranta nu ma dezbar eu asa, cu una, cu doua"
- Anul 2011 pare sa fie pentru tine de bun augur. Spectacolul "Dineu cu prosti", in care faci un rol exceptional, umple pana la refuz Sala mare a Nationalului bucurestean, iar in februarie te vom vedea in rolul principal din filmul "Umilinta", realizat de Catalin Apostol.
- Intr-adevar, spectacolul de la Teatrul National are mult succes si-n Romania, dupa ce "a topit" Franta, atat in varianta de scena, cat si in cea cinematografica. Totusi, in original, "Dineu cu prosti" este o comedie bulevardiera, o piesa cu umor frantuzesc, plin de bibiluri, ca sa nu spun precaritati. Noi am zis sa mergem nitel contra curentului, sa eliminam tot ceea ce avea legatura directa cu societatea frantuzeasca si, in acelasi timp, sa renuntam la registrul bulevardier, cu toate exagerarile pe care le implica. Ceea ce nu e chiar usor, pentru ca in "Dineu cu prosti" personajele-povestitoare sunt doar doua - personajul meu si cel al lui Horatiu Malaele, si, in general, e greu sa povestesti cu personaje putine. Apoi, schimbarea de registru implica si schimbarea uneltelor actoricesti. Tot arsenalul comic a trebuit sa fie ascutit, ca sa ne iasa taieturile mai fine, am fost mai atenti la relatiile dintre personaje, la modalitatea de a rezolva interactiunile dintre ele, am pus punti intre caractere, nu le-am lasat asa, in usuratatea lor. Daca vrei, le-am injectat o tara de titan, in loc de plumb.
- Pierre, personajul pe care il joci, a fost interpretat atat in teatru, cat si in film, de actori celebri. Ai resimtit concurenta?
- Nu, deloc. De altfel, eu nici n-am vazut filmul. Nu neaparat ca n-as fi vrut, ci asa s-a intamplat. In ceea ce priveste varianta scenica, a venit cineva de la Paris, care vazuse spectacolul si acolo si, cu modestia caracteristica romanilor, ne-a zis ca noi suntem mai buni decat fr
