Ultimul loc in care ar trebui sa se afle un copil este pe un camp de lupta, dar de-a lungul istoriei noastre, copiii si-au asumat deseori responsabilitati ce vin greu chiar si pe umerii unor oameni maturi.
Copii care in inocenta lor traversau liniile inamice si culegeau informatii sau participau activ pana si in lupte, chiar daca acest lucru insemna ca isi puneau viata in pericol. Pentru ei si moartea era doar o joaca. Una dintre aceste povesti este cea a Mariucai Zaharia.
Fata in varsta de doar 12 ani traia impreuna cu bunicul ei in satul Razoare, langa Marasesti. Odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial si infrangerile suferite de armata romana, zona dimprejurul padurii si a satului Razoare a fost disputata de trupele germane si romane.
In satul cu pricina, in livada bunicului Mariucai, Ion Zaharia, se crease un post de observatie al artileriei romanesti. Un soldat se urca in nucul din aceasta livada si putea observa tot ce se intampla de-a lungul frontului. In cazul unui atac al fortelor germane, soldatii telefonau si precizau coordonatele de atac artileristilor, care apoi lansau un baraj de foc asupra trupelor inamice, fortandu-le sa se retraga.
Curiozitate inocenta
Timp de cateva zile, acesti soldati au ghidat artileristii, in timp ce fetita statea mereu langa soldatii romani si era atenta la ce faceau ei.
In scurt timp, a deprins indeletnicirile soldatilor. Se urca deseori in cuibul observatorului si acesta ii arata unde erau pozitiile nemtilor, prin binoclul sau.
Intr-una din aceste zile, fetita baga de seama ca trupe inamice se deplasau pe ascuns printre niste copaci, pe care observatorul nu le vazuse, iar fetita ii atrage atentia.
Dupa circa zece zile, un atac de proportii este pornit de germani. Acestia aflasera locul de unde transmisionistii romani trimiteau i