Dacă 1+1 ar fi făcut vreodată 3, 4 sau 5, comunismul ar fi învins. Din fericire, matematica nu vrea să înveţe politică.
Comunismul nu s-a prăbuşit pentru că a asuprit, umilit, nenorocit generaţii întregi. Nici pentru că puterea corupe. Nici pentru că poporul a vrut căderea comunismului, ci pentru că sistemul s-a încăpăţânat să creadă că unu şi cu unu fac trei, dacă e ordin de sus. Dar a venit nota de plată... Atât. Aşadar, comunismul e mort şi îngropat, deşi e plâns cu clăbuci de fraierii care cred că se poate construi o lume mai bună ignorând regulile simple ale economiei (şi ale bunului simţ). Straniu e că acest tip de minciună partinică a evoluat, a luat avânt, s-a transformat în ceva mai interesant. Acum, constatăm că unu şi cu unu nu mai reuşesc nici măcar să facă doi. Guvernele Boc (de la întâiul până la al nu-mai-ştiu-câtelea) s-au străduit să-mi explice că, dacă vom împrumuta 20 de miliarde, vom fi mai bogaţi. În mod cu totul paradoxal, suntem cu 20 de miliarde mai săraci. Colac peste pupăză, 2011 nu va aduce nimic bun. A trebuit să învăţ de la dl Boc că dă cu minus. Dar nici despre asta n-are rost să vorbesc. De fapt, ştim toţi (chiar şi lăudătorii ştiu - poate mai bine decât detractorii) câte parale face şi câtă nesăbuinţă ascunde guvernul, această anexă de intendenţă a palatului Cotroceni.
Cu riscul de a mă repeta, am să mă aplec azi asupra unei noi ecuaţii: unu şi cu unu fac unu jumate! Hotărârea Opoziţiei de a se înfrăţi şi de a trage brazde peste hăţuri este ilustrarea tragică a chiulului de la lecţia de matematică politică. Nimic mai deosebit decât cele două partide înfrăţite. De la scopuri, istorie personală, ideologie şi idealuri. În fine, nimic mai deosebit ca alegătorul lor devotat. N-am să zic că această înfrăţire electorală e ca bătutul apei în untdelemn. Am să spun doar că, înainte de a trece la luptă împotriva duşmanului comun
