Fara Hosni Mubarak, Israelul ramane aproape fara niciun prieten in Orientul Mijlociu, scrie cotidianul israelian Haaretz, in editia electronica, analizand care sunt optiunile diplomatice ale statului evreu, dupa ce alianta cu Turcia s-a naruit anul trecut, in urma scandalului flotilei umanitare pentru Fasia Gaza.
Izolarea crescanda a Israelului in regiune, cuplata cu slabirea pozitiei Statelor Unite, vor forta guvernul sa caute noi potentiali aliati.
Primul partener al Israelului, in anii '50, a fost Franta, care domina la acea vreme nordul Africii si a oferit Tel Avivului armament avansat si capacitati nucleare.
Dupa razboiul impotriva Egiptului din 1956, David Ben-Gurion a incercat sa stabileasca aliante cu tarile ne-arabe din regiune, incluzand aici Iranul, Turcia si Etiopia. Sahul Iranului a devenit un aliat important al tarii, oferind petrol si bani pentru achizitia de arme. Liderii militari si ai serviciilor secrete din cele doua tari au participat la operatiuni comune impotriva presedintelui egiptean Gamal Abdel Nasser, considerat o amenintare pentru Israel si pentru guvernele arabe pro-occidentale.
Aliantele urmatoare ale Israelului au fost cu regii Iordaniei si Marocului. Aceste legaturi erau pastrate secrete, la fel ca si cele cu liderii comunitatii crestine din Liban. Sfarsitul anilor '70 a marcat caderea sahului Iranului, urmata de crearea unei republici islamice care a definit Israelul ca fiind principalul sau dusman.
Tot in acea perioada, Egiptul si Israelul au semnat un acord de pace, iar Cairo s-a pozitionat in tabara Arabiei Saudite, pro-americane.
Mubarak a mostenit tratatul de pace dupa asasinarea presedintelui Anwar Sadat. Mubarak a pastrat relatii publice reci cu Israelul, refuzand orice vizita, cu exceptia funaraliilor lui Yitzhak Rabin.
Relatiile dintre ministerul isra
