O filmare de mare viteza, realizata de cercetatori de la Universitatea Queensland, din Australia, a aratat pentru prima oara cum reusesc albinele sa aterizeze perfect, de fiecare data.
Noul studiu a fost realizat de cercetatori de la Vision Center, din cadrul Universitatii Queensland, Australia si de la Universitatea Lund, din Suedia, rezultatele fiind publicate in Jurnalul de Biologie Experimentala.
Parteneriatul a dus la o descoperire interesanta, care consta in faptul ca insectele trec de la modul de zbor, la unul mai stabil, de planare, timp in care verifica locul de aterizare cu ajutorul ochilor, antenelor si picioarelor.
Dupa doar cateva miimi de secunda, picioarele din spate ale albinei ajung primele pe pamant si apoi se aseaza delicat, pana la oprirea completa.
Cercetatorii C. Evangelista, Kraft P., Dacke M., Reinhard J. si Srinivasan Mv. au construit o platforma care sa permita albinelor aterizarea sub orice unghi. Colectand date la fiecare 10 grade de inclinare, ei au analizat strategiile de aterizare a albinelor, considerand ca exista 3 faze.
Albinele au abordat aproape orice directie, avand viteze diferite, apropiindu-se pana la 16 milimetri de platforma. Ei au admis faptul ca albinele pot estima pantele, orientandu-se cu ajutorul antenelor, suspectand si faptul ca vederea lor este una stereotopica.
Putem oare considera ca, in urma unor experimente efectuate in stare de imponderabilitate, in spatiul cosmic, pe unele module spatiale, poate fi elucidat misterul undelor gravitationale, cu ajutorul albinelor si viespiilor?
Inca din facultate, stiam despre studiile lui Joseph Weller, din 1951, de la Universitatea Maryland, Statele Unite, care a realizat primul detector de unde gravitationale, construit dintr-un cilindru imens suspendat, din aluminiu, astfel incat os