Candva, durerile de oase, reumatismul cum i se spune astazi, erau doar ale bunicii. Numai ea, saracuta, alerga si trebaluia cat era ziua de lunga, pe langa casa si in ograda si adesea se vaita de cat de tare o dor oasele, dar nu mergea la doctor pentru ca avea ea leac pentru aceste dureri, de la bunica ei, care le stia tot asa, de la strabunica.
Astazi insa, durerile de oase sunt simtite de personae tot mai tinere si asta, in primul rand, pentru ca oamenii nu mai au grija de ei, nu mai fac miscare. Indiferent unde au treaba, merg cu masina, timpul liber si-l petrec la televizor sau la calculator, iar treburile din casa sunt facute de aparatele electrocasnice.
Copilului, de mic, de cum invata sa tina biberonul, i se pune si telecomanda in cealalta mana. Ore intregi sta copilul nemiscat in fara televizorului, privind tinta si fara sa inteleaga nimic, la ce e colorat si se misca, si parintii sunt fericiti ca au un copil cuminte. Afara, nimeni nu mai stie jocurile copilariei, cele de odinioara, cand saream si alergam ore intregi fara probleme si fara teama ca transpiram de atata zbantuiala.
La scoala, ca sa nu oboseasca, parintii ii scot copilului scutire medicala pentru orele de educatie fizica nerealizand ca, de fapt, ii fac un rau enorm pentru ca nu-l lasa sa alerge si sa se bucure de miscare impreuna cu colegii. Asa ca nici nu trebuie sa ne miram cand auzim un copil de 7, 8 ani plangandu-se ca-l dor oasele.
Pentru ameliorarea acestor dureri care nu se vindeca niciodata, odinioara se folosea o alifie facuta din spanz, readusa in actualitate acum cand se constata o intoarcere a omului la natura si darurile ei.
Deoarece spanzul este o planta deosebit de toxica e bine sa cumparati unguentul de la farmacie ori de la magazinele de produse naturiste. Numai asa, cumparand de la farmacie, exista certitudinea ca a fos
