Armata egipteană a fost un garant al stabilităţii regimului de la Cairo încă de la fondarea republicii moderne în 1952. De-a lungul ultimele decenii, armata a permis foştilor comandanţi militari să formeze instituţii civile şi să preia conducerea în ceea ce priveşte guvernarea politică, dar niciodată nu a cedat drepturile sale statului, se arată într-o analiză Stratfor. Odată cu prăbuşirea politică din Egipt, armata este cea care trebuie să îşi asume securitatea de pe străzile marilor oraşe ale ţării, lucru care nu va fi uşor de făcut, datorită animozităţilor pe care le are cu o altă instituţie puternică: poliţia. Până acum, protestatarii au văzut în tancurile care blochează drumurile din centrul oraşului Cairo un aliat, deşi pasiv.
Ahmed Shafiq, fostul ministru al aviaţiei, este acum prim ministru şi are datoria să formeze un nou guvern la Cairo. Omar Suleiman, fostul şef al serviciilor secrete egiptene şi om de încredere al lui Mubarak, a fost numit vicepreşedintele ţării, un post vacant de 30 de ani în Egipt.
Regimul actual al lui Mubarak este o continuare a regimului militar condus de Gamal Abdel Nasser, colonelul care a răsturnat monarhia britanică în 1952. Simpatizanţii islamişti din rândurile armatei l-au asasinat pe succesorul acestuia, Anwar Sadat în 1981, eveniment care l-a adus la putere pe Hosni Mubarak. Deşi îndelung suprimată şi inactivă, simpatia islamistă există şi acum în rândurile ofiţerilor militari de rang mediu din armata egipteană. Mişcările care vor avea loc chiar în sânul armatei pot fi foarte interesante, deoarece o mare parte a ofiţerilor care dau ordine directe soldaţilor îi pot asocia pe generali cu Mubarak. Iar Frăţia Musulmană abia aşteaptă o răsturnare de situaţie. Nu o singură dată s-a dovedit că voinţa revoluţionarilor din stradă nu a avut nicio legătură cu guvernarea instalată ulterior.
Mubarak, avionul te a
