Pentru presa israeliană de orientare conservatoare, tot mai posibila democratizare a Tunisie şi a Egiptului este departe de a fi o veste bună. Ea însemnă accederea la putere a islamiştilor.

Indiferent de directia în care Statele Unite vor îndrepta protestele din Egipt, ele se vor încheia cu noi alegeri parlamentare şi cu numirea unui guvern în care Frăţia Musulmană va fi reprezentată substanţial. Tratatul de pace egipteano-israelian din 1979 nu va fi abrogat, el fiind piatra unghiulară a stabilităţii în această parte a lumii, însă cooperarea dintre cele două state va fi departe de cea din timpul preşedinţiei Mubarak. Mai mult, un guvern cu elemente islamiste la Cairo va face presiuni asupra liderului Autorităţii Palestiniene, moderatul prooccidental Mahmud Abbas, să cedeze o parte a puterii sale către rivalii din organizaţia radicala Hamas, se îngrijorează dreapta israeliană.

Rivalii iranieni ai Israelului încearcă să-şi maximizeze capitalul de imagine pe care îl pot aduce Teheranului evenimentele care seamănă cu Revoluţia Islamică din 1979. Opoziţia loială fostului şah al Iranului atrage însă atenţia că, la fel ca în 1979, revoltele din Magreb sunt o simplă mutare într-un joc geostrategic şi economic, de aceasta dată în lupta pentru resursele din Africa, care se dă între SUA şi China.

În acest context, situaţia în care se află preşedintele Barack Obama este tot mai mult asemănată cu cea preşedintelui democrat Jimmy Carter în timpul revoluţiei iraniene, în 1979. Modul în care Carter a gestionat acel moment l-a costat preşedinţia. El a pierdut alegerile din 1980.

Presa conservatoare din SUA este îngrijorată că administraţia democrată condusa de Barack Obama nu va putea opri preluarea puterii în Tunisia, Egipt si chiar Iordania, Arabia Saudită şi Yemen de către islamişti, o dată ce pe lista invitaţilor la discursul istoric pe care Obama l-a ţin