Extrem de strânse în perioada lui Nicolae Ceauşescu, relaţiile diplomatice dintre România şI Egipt au o istorie mult mai veche. În aprilie 1906 Regatul României a stabilit relaţii diplomatice cu Egiptul, la nivel de agenţie diplomatică. După câteva luni, în toamna aceluiaşi an, a fost inaugurată o linie maritimă directă între Constanţa şI Alexandria, ceea ce a dat un nou imbold schimburilor comerciale. Şase ani mai târziu, în toamna lui 1912, Abas Hilmi al II-lea, viceregele Egiptului, a fost oaspetele regelui Carol I la reşedinţa de la Sinaia. Cu aceeaşi ocazie, viceregelui i-au fost prezentate salinele de la Slănic Prahova şI Rafinăria Vega.

În 1922, după destrămarea Imperiului Otoman, Egiptul şi-a proclamat independenţa şI s-a declarat monarhie constituţională. Între cele două războaie mondiale nivelul de reprezentare diplomatică dintre cele două state a fost ridicat la rangul de legaţie. În februarie 1930 viitorul rege Carol al II-lea, pe atunci exilat la Paris în urma renunţării la tron, a călătorit aproape o lună prin ţara faraonilor, unde a fost primit de regele Fuad. Relaţiile diplomatice româno-egiptene, rupte în timpul celui de-al doilea război mondial din cauza situării celor două state în tabere adverse au fost reluate în 1947.

După instaurarea regimului comunist la Bucureşti relaţiile diplomatice ale României au fost marcate o vreme de puternica dependenţă faţă de Moscova. Astfel, reprezentantul dipomatic al României la Cairo urma firesc "linia” colegului sovietic. Chivu Stoica, preşedinte al Consiliului de Stat (echivalentă funcţiei de şef de stat) a fost primul demnitar român de rang înalt care a vizitat Egiptul în noiembrie 1966.

În a doua jumătate a deceniului şapte relaţiile româno-egiptene au cunoscut două momente de tensiune. Primul, în iulie 1967, după Războiul de Şase Zile, când România a refuzat să rupă relaţiile diplomatice