Discursul său nu are nimic din încrâncenarea anticomuniştilor de pe la noi.
Cine şi-ar fi închipuit? Acum 30 de ani, pe când părinţii mei ascultau cu sufletul la gură, la radioul rusesc din bucătărie, relatările „Europei libere" despre instaurarea legii marţiale în Polonia, omul aflat acum în faţa mea era acolo şi lupta de partea „Solidarităţii". Astăzi, suntem împreună, în studioul TV al Parlamentului European. Jerzy Buzek este primul preşedinte al acestui for, provenit de dincolo de fosta Cortină de fier. Nu ai cum să nu te gândeşti, măcar pentru o clipă, ce şansă a avut generaţia noastră, născută în anii ceauşismului timpuriu, de a fi martoră la nişte schimbări extraordinare. Puţini şi-ar fi putut imagina, la începutul anilor '90, că România va fi, totuşi, acolo, în clubul european de elită. Deschiderea biroului „Adevărul" la Bruxelles este şi ea o mărturie a acestor schimbări incredibile. Priviţi doar la istoria acestui ziar, cu urcuşurile şi coborâşurile ei, şi va fi de ajuns pentru a înţelege cât de mult au evoluat lucrurile.
Interviul cu preşedintele Parlamentului European, care marchează în mod fericit festivitatea de inaugurare a mini-redacţiei noastre din capitala Europei, conţine câteva afirmaţii la care merită să ne gândim mai mult.
Prima: nicio politică nu poate fi considerată altceva decât gargară ieftină dacă nu duce la crearea de locuri de muncă. Aceasta trebuie să fie preocuparea de căpătâi a oricărui lider demn de al său nume. Dar cât de puţin se vorbeşte în România despre locuri de muncă, despre reindustrializarea ţării!
A doua: modelul social european nu a falimentat, cum încearcă să ne convingă lideri politici autohtoni, în frunte cu şeful statului. Criza va duce la transformarea, dar nu la dispariţia sa. Măsurile de austeritate trebuie să dureze un an sau doi. Noi intrăm în al treilea an de austeritate şi nimic pozit
